Domeniul de la Ciucea

Clădirea Castel, Casa de pe stâncă, Mănăstirea, Mauzoleu, Corpul Anexă B – anexe gospodăreşti, depozite şi Casa Albă, Biserica Ţărănească de la Gălpâia

În afară de terenul pe care se aflau amplasate imobilele enumerate mai sus, situate pe versantul sudic al Dealului Pleşului, în proprietatea lui Goga se mai afla şi pădurea tânără din fag şi frasin care acoperea cca. 9 ha, întinzându-se până pe coama Dealului Pleşului, precum şi 15 ha de teren arabil, aflat în Lunca Crişului, cu fânaţe şi pescărie şi o carieră de piatră.

Domeniul de la Ciucea este cumpărat de Octavian Goga de la Boncza Berta, văduva marelui poet maghiar Ady Endre, decedat în 1919 la Budapesta, în vârstă de numai 42 de ani. Intrând, după 1 decembrie 1918, sub incidenţa Legii Optanţilor, care a dat mult de lucru juriştilor în epocă, Berta se hotărăşte să vândă­ cât mai repede proprietatea de la Ciucea, îi scrie lui Goga şi îi spune că nu intenţionează să se mai întoarcă niciodată pe această proprietate care îi aparţine prin moştenire de la tatăl ei Boncza Mikl ó s, funcţionar la Judecătoria din Huedin. Berta adaugă că pentru ea ar fi o mângâiere să ştie că Goga va fi cel care o va cumpăra. Legea Optanţilor urmărea realizarea reformei agrare în Transilvania şi se baza pe o hotărâre a Adunării Naţionale de la Alba Iulia de la 1 Decembrie 1918 care decisese, odată cu unirea Transilvaniei cu România, şi realizarea unei reforme agrare democratice. Esenţa acestei legi consta în exproprierea celor care renunţau la cetăţenia română.

Octavian Goga, sensibil la apelul văduvei fostului său prieten, vine la Ciucea în vara lui 1919, însoţit de Alexandru Hodoş, redactor al revistei “Ţara noastră“, şi de alţi câţiva prieteni. Deşi castelul se afla într-o stare precară, poetul se hotărăşte să-l cumpere. Actele de vânzare/cumpărare se semnează în 20 octombrie 1920 la Budapesta de Boncza Berta şi se contrasemnează la 28 octombrie 1920 la Bucureşti de Octavian Goga. Valoarea tranzacţiei este de 280.000 de coroane, bani pe care poetul îi obţine printr-un împrumut de la Banca Agrară din Cluj. În timp, el va plăti doar o parte din această sumă, beneficiind la un moment dat de o decizie a Statului român care a şters datoriile celor care cumpăraseră pământ în Transilvania.

Odată ajuns proprietar, Goga începe refacerea şi restaurarea întregului domeniu. În primul rând, între 1921 şi 1926 deschide un adevărat şantier, cu meşteri şi salahori, şi modifică esenţial castelul: îl măreşte, îl etajează, îi schimbă arhitectura, conferindu-i un stil apropiat de cel brâncovenesc, cu verande largi, cu vedere spre Criş. El încearcă şi reuşeşte să-i dea o notă mai intimă, să-l facă locuibil. Lucrările de reparaţii şi de amenajări se termină integral în 1926. În acel moment, spaţiile erau repartizate în felul următor: în castel locuia familia Goga. Clădirea avea un salon de primire, biroul de lucru al poetului, salonul de muzică, biblioteca, sufrageria, iar la etaj dormitoarele şi baia.